O retea privata virtuala (Virtual Private Network - VPN) asigura o modalitate de stabilire a unor comunicatii securizate prin intermediul unei retele nesigure in alte conditii. Cu ajutorul unei conexiuni VPN, cele doua parti ale unei conexiuni pot comunica in aceleasi conditii de siguranta ca si cele furnizate de reteaua locala a unei firme. Pentru aceasta, o conexiune VPN ofera, de obicei, urmatoarele functionalitati:

• Autentificare - utilizand parole sau alte procedee, cele doua parti ale unei comunicatii isi pot demonstra identitatea inainte de a accepta o conexiune. O data conexiunea instalata, comunicatia se poate desfasura in ambele directii prin intermediul conexiunii respective.
• Codificare - prin codificarea tuturor datelor trimise intre cele doua puncte ale retelei publice, pachetele transmise se pot vedea dar nu pot fi citite de un hacker. Acest procedeu este cunoscut sub numele de tunneling.

       În sistemul de operare Unix exista mai multe modalitati de configurare a conexiunilor VPN:

• Internet Protocol SECurity (IPSEC) - IPSEC este un standard creat de Internet Engineering Task Force (IETF) ca metoda obligatorie de codificare atunci cand IP versiunea 6 va deveni protocolul Internet standard (in prezent versiunea standard este IPV4). În prezent exista numeroase pachete software ce implementeaza IPSEC prin IPV4.
• PPP over OpenSSH - prin utilizarea acestei metode se poate configura o interfata PPP astfel incat sa utilizeze SSH in vederea codificarii tuturor datelor care traverseaza interfata PPP.
• Crypto IP Encapsulation (CIPE) - prin intermediul acestei metode pachetele IP sunt directionate prin interfetele IP selectate sub forma de pachete UDP codificate. CIPE implica o suprasarcina mai redusa decat PPP over OpenSSH, deci este de asteptat obtinerea unor performante superioare.

       Datorita proiectului CIPE-Win32 se poate configura o conexiune VPN folosind CIPE si pe Windows . Scopul sistemului CIPE consta din configurarea unei legaturi securizate intre doua puncte terminale ale unei comunicatii. Este posibila autentificarea legaturii (fiecare extremitate a comunicatiei isi poate demonstra identitatea), iar datele care trec prin legatura respectiva pot fi securizate (deoarece sunt codificate).